sâmbătă, 19 mai 2012
Poezia noua
Astazi o sa va prezint o poezie,creatie proprie compusa pentru un proiect antiviolenta.Poate nu e extraordinar de reusita,dar am decis sa o postez pentru ca mi se pare emotionanta si ilustreaza crudul adevar pe care il traiesc destule persoane in tara noastra.
Copilarie pierduta
Inchisa-n cameruta ei
Sta,tremur-o fetita,
Cu lacrimi pe-ai sai obrajei
S-aseaza la masuta.
Din raftul vechiului mobilier
Ea scoate-un carnetel
Si-ncepe-a scrie pas cu pas
Povestea ei in el.
Are numai zece-anisori,
N-are copilarie,
Caci a pierdut-o mult acum
Si nici n-o sa mai vie.
Nu are liniste deloc,
Traieste-n saracie,
Parintii ei nu sunt model
Si trista-i pe vecie.
Cerseste pe la colt de drum,
La scoala nu mai merge,
Parintii ei o bat,si-acum
Nimeni n-o intelege.
Cu ochii mici si grei si stinsi
De plans si de durere
Ar vrea sa scape de-acest vis,
Sa nu mai sufere-n tacere.
Tot corpu-i plin de vanatai
Si-i saraca slabuta,
Dar cruzii ei,parintii ei,
Nici n-o privesc,micuta.
Desi traieste acest chin
Ea-si iubeste parintii
Si spera ca-ntr-o buna zi
Ei vor trai ca altii.
Astfel de-acum,bietul copil
Va suferi,va plange
Si asta pana intr-o zi
Cand totul se va stinge.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)