Tarziu,invaluit de intunericul noptii
Stai solitar pe-un varf de munte,
Privesti pe cer,vezi stele multe
Si-ncepi s-oftezi…
Usor aceasta vraja te cuprinde,
Te-asezi domol pe iarba brumarie
Si-ncepi a fredona un cantec vechi,fierbinte,
Si-o vezi pe ea cum se apropie.
Cu-a sale maini subtiri si-nfiorate
Te strange-n brate-ncet si delicat,
Far-a spune macar doua cuvinte,
Copila te saruta dulce si apasat.
Si visul tau astfel se prelungeste,
Si gandul tau doar pe ea o doreste,
Devii confuz,sclav in a ta poveste
Al inimii,stapana,cea care porunceste.
Dar soarele rasare pe cerul cel senin
Si zorii diminetii te prind buimac,visand
La ea,la fata pe care
O vezi mereu razand.
Tu,derutat de noaptea
Ce tocmai a trecut
Incerci sa te ridici,
Sa ti-o alungi din gand.
Convins ca totu-i in zadar
Nu mai scoti un cuvant,
Urmezi cu pasi mici drumul tau
Plangand si regretand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu